Poezie

George Bălan
Muzicolog de renume internațional, George Bălan s-a născut la 11 martie 1929, în localitatea Turnu Măgurele.
Între anii 1950-1955 studiază muzica la Conservatorul „C. Porumbescu“ din București, avându-i ca profesori pe iluștrii maeștri: George Breazul, Victor Iușceanu, Ion Dumitrescu, Nicolae Buicliu, Tudor Ciortea, Emilia Comișel ș.a.
Asistent universitar între anii 1955-1957, lector și conferențiar începând din 1957 și pâna 1977, când se autoexilează în Germania, în Pădurea Neagră (St.Peter), unde înființează „Musicosophia-Schule“, școală pentru formarea ascultătorului de muzică dublată de o fundație și o editură cu același nume.

Din Blogul lui George Bălan
Poetul la secunda zero
Posted by: George Bălan on: 30/10/2009

Plutesc pe-o rază de lumină
Mă sprijin pe ea, şi pot să aleg încotro să mă duc.
Timpul e la secunda zero, mereu,
Tot ce ating prinde viaţă.
Nici nu ştiu ce-ar fi mai bine să încălzesc.
Dacă ţi-aş atinge buzele, acum, te-aş condamna la suferintă.
Mai stai!
Prima dată clopotul. Apoi nuferii…
Plătesc fiecare atingere cu nemurirea.
Unde mă duc prima dată pot să creez orice.
Apoi, chiar şi eu, trebuie să respect regulile jocului.
Dacă vrei, vino cu mine, să facem o lume nouă, unde vei face tu toate regulile.
Gândeşte-le bine, că nu le vei mai putea schimba niciodată.
Ce ciudat este să fi în atâtea locuri, deodată!
Doar voi măsuraţi timpul.
Pentru că vă place asta atât de mult, am să vă dau timpul vostru, fiecăruia.
Apoi, pentru că nu mai pot schimba regula, am să vă fac pămant şi, după aceea, flori.
Vrea cineva să fie nufăr? Să ridice două degete sau să deschidă două petale!
Apoi am să vă fac versuri sau, dacă vreţi, basme.
Când copiii vor încurca poveştile, fiindcă nu şi le vor mai aminti, vor încerca să le spună în altă limbă, pe care abia o învaţă.
Toate astea pentru că v-aţi iubit
Şi vă iubiţi copiii.
Nu-mi plac, deloc, oglinzile.
Le-am făcut din greşeală.
Greşeala am făcut-o din păcat.
Să nu spargeţi vreo oglindă că se risipesc păcatele!
Lasă-mă să alunec şi să mă cuibăresc în sufletul tău.
-Bună ziua! De ce nu mi-ai spus că mai sunt şi alţi invitaţi?
Văd că faci petrecere mare!
Şi tu poţi fi în mai multe locuri deodată?!
Nici la tine nu curge timpul?!
Tu pentru ce plăteşti?
De ce trebuie să le porţi pe toate-n suflet, la secunda zero?
Pe Hristos l-ai primit prima dată.
Acum vă înţeleg de ce, voi vă botezati copiii din faşă.
Văd că ţi-ai pus fiecare slujbă în icoană şi ţi-ai făcut o mănăstire aici.
Lasă-mă să mă rog în altarul sufletului tău.
“Luminează-mă Doamne
Şi fă din sufletul meu raza de lumină neîmpovărată, care să te urmeze la tot pasul.
Luminează-mă Doamne
Şi dă-mi iubirea să-i adăpostesc înlăuntrul meu pe toţi vrăşmaşii mei, cum le place lor să-şi spună.”

Hazard

Sa fii nemuritor si rece
e-al astrilor cumplit hazard;
in lumea asta care trece
vai, eu sunt muritor
si cald,
Incandescent adeseori,
Cu un vulcanic dor de duca
Spre alte lumi, spre alte zari,
Caduca,
Adesea ma retrag in munti,
Adesea locul nu-mi gasesc,
Ma ratacesc printre cei multi,
Si-n pelegrinul olandez
Ma regasesc.